Oameni și patrii: istoriile și geografiile identității (Polirom, 2021) cade oportun în slotul liber și într-o perioadă înspăim ntător de irațională, c nd urmașii lui Hipocrate au ajuns ținta urii pentru un segment considerabil, tribal, din populația băștinașă. Cartea deschide și ușa cabinetului de curiozități puțin explorat: medicina rom nească în comunism. Oameni și patrii se înscrie în proiectul lui Sorin Antohi de a structura o istorie orală a trecerii dintre milenii prin intermediul convorbirilor concepute dialectic cu personalități din țară și din Occident. De data aceasta, experiența de viață a interlocutorului sintetizează un veac întreg. (…) Memoria profesorului Askenasy este impresionantă. Își amintește conjuncturi și nume, discuții, conflicte și prietenii ca și cum le-ar accesa prin Arta memoriei. Sorin Antohi îi pune observațiile și anumite aspecte din biografie în contextul complicat al epocilor c nd se petrec evenimentele. Unele situații – bătăi cu colegii de clasă, false acuzații de sionism urmate de exmatriculare și apoi de reprimirea în liceu după mita în baloturi de stofe oferite de tată conducerii și întregului corp profesoral, prilejul neașteptat al admiterii la Facultatea de Medicină, înfruntarea asistentului infractor din stagiatura făcută la Leordeni, experiența de medic militar în războiul de Yom Kippur, discuții încordate cu pacienții de la frontiera Autonomiei Palestiniene ș.a. – ar avea doar caracter anecdotic dacă Sorin Antohi nu l-ar provoca pe Jean-Jacques Askenasy să explice mentalități și relații cauzale, să zăbovească asupra deciziilor din trecut sau nu l-ar ajuta să-și completeze peisajul politic rom nesc cu piese mai puțin vizibile din afară.
