în Observator cultural, nr. 1089

(…) acest intelectual cu verb sclipitor şi minte ascuţită, care a dovedit că poate schimba cu lejeritate registrele, primenindu-şi ad hoc limbajul şi metoda de lucru, astfel înc t să treacă fără pic de efort de la studiul literaturii vechi la cel al expresivităţii involuntare, şi de la analiza retorico-lingvistică a „poeziei“ la investigaţia istoriografică de mare anvergură. În fond, c nd devine o artă, critica nu-i tot un fel de v nătoare, de v nare de v nt? Bineînţeles. (…) Fără a nega cu orice preţ, cum i s-a reproşat adesea, ca un iconoclast fanatic, valoarea estetică a literaturii scrise în comunism (prin comparaţie, producţia literară de după e infinit mai săracă), Eugen Negrici a ţinut doar să atragă atenţia asupra precarităţii acestei valori – fapt ce se datorează, de bună seamă, nu lipsei de talent a scriitorilor afirmaţi înainte de 1989 (excelenţi acrobaţi), ci exclusiv contextului politic, regimului totalitar care a transformat creaţia artistică într-un nenorocit instrument de manipulare, de agitaţie şi de propagandă. Bună-rea, nu literatura în sine a fost, repet, ţinta atacului din Iluziile literaturii rom ne, c t maniera tendenţioasă de interpretare, după tiparul nefast al encomionului, acreditată de o venerabilă tradiţie autohtonă.