În Deşteptarea, Bacău

Sunt cărți care-ți st rnesc curiozitatea de cum le-ai văzut sau ai auzit de ele, atrăg ndu-te ca un magnet. Așa sunt de pildă, cele ale lui Andrei Oișteanu, care a scris despre sexualitate şi despre narcotice în literatura rom nă, cu dezvăluiri foarte interesante privind obiceiurile unor scriitori. Tot el a publicat o carte consacrată imaginii evreului în cultura autohtonă și în cea europeană. Iar acum, a revenit în atenția publicului cu o nouă lucrare, Moravuri și năravuri: Eseuri de istorie a mentalităților, care reconfirmă talentul special al etnologului, antropologului, istoricului religiilor Andrei Oișteanu de a capta atenția cititorului nu numai prin subiecte, ci și prin felul în care acestea sunt numite, puse în pagină, în capitole și numeroase subcapitole. Și exemplific: „Rom nia turcită”, „Viața ca o manea”, „Bonjuriști și duelgii”, „Schimbare de sex: Sentimentul de onor/onoare”, „Ciolanul-simbolul postmodern al puterii politice”, „Cărțile lui Platon ard mai bine, dar ale lui Homer sunt mai gustoase”, și am ales doar c teva astfel de titluri ademenitoare pentru curiozitatea cititorului, la înt mplare. Dincolo de jocurile de cuvinte, ingenios exploatate, se ascund adevăruri, unele greu de acceptat, de recunoscut, din mai multe motive, prejudecăți, teamă, falsă pudoare, interese de grup etc. Un punct maxim de interes al cărții este acela care reface traseul semantic al unui cuv nt, al unei locuțiuni de-a lungul anilor, adică „povestea vorbei” cum o numea Anton Pann. Cum a ajuns, de pildă, ciolanul, de la stricta sa realitate culinară, să fie un mare simbol al puterii și al corupției politice? E un termen trivial, dar foarte sugestiv, afirmă Oișteanu, cuv ntul fiind unul arhaic, de origine slavă, specific graiului ciobănesc. Carevasăzică, este „un os mare și suculent, cu măduvă, cu ceva carne și zg rciuri pe el, pentru care se încaieră și se sf șie c inii din st nă și lupii din preajma ei”. Cel care-l dob ndește devine capul, șeful haitei, masculul alfa, cu speciale drepturi alimentare și sexuale. În societatea modernă, lupta aceasta specifică animalelor, carnasierelor, are loc între indivizi și se desfășoară în termenii unei înfruntări electorale, în final, puterea aparțin nd celui care înșfacă și ronțăie ciolanul. „Ciolaniada” este deci o continuă epopee.