Forța casantă a dialogurilor, toppingul de autenticitate, savorile confesive, autoscopice (de văzut în acest sens povestirea „Înainte să adoarmă”), dramatismul unor întîmplări care se ivesc pe un liniștit fond autoreferențial (solilocviul din „Instantanee” este memorabil), excursul spre parabolă (apocalipsa pandemică tratată în cheie cinic-ironică în povestirea „Totul va fi bine”) sau spre drama familială (cum se întîmplă în „Eliberarea”, care are un final de asemenea memorabil) – și nu sînt doar astea, vă asigur – au făcut ca volumul „Exerciții de liniște” să urce fulminant într-un clasament al celor mai bune cărți citite de mine în ultima vreme.
