Volumul După război la Paris reunește reflecții despre reprezentanții unei generații care “se răscula împotriva părinților”, despre singurătate și descurajare, despre o existență plină de lipsuri, dar care, în ciuda acestora, nu era lipsită de poezie. În cele unsprezece capitole și un epilog există și sondaj al identității evreiești, analiza raporturilor cu membrii congregației și intelectualii de stînga, fascinați de stalinism, dar și considerații despre cei de dreapta, pe care Moscovici și prietenii săi încercau să îi evite, multe pasaje despre rasism și antisemitism, mărturii despre pogromul din 1941, cînd, la numai 15 ani, se vede condamnat la muncă silnică.
