Sectiunea cea mai interesanta a cartii, din punct de vedere istoric si informational, este cea legata de reeducarea practicata de autoritati pe dizidenti si opozanti in spitalele psihiatrice: in acest sens, Vasile Paraschiv a fost internat la Urlati, apoi la Voila (Campina, judetul Prahova) si Sapoca (judetul Buzau), printre bolnavi cronici, incurabili, fiind tratat abuziv inclusiv farmaceutic. Imaginea cea mai impresionanta din memoriile sale este aceea a spitalului de la Sapoca, <>, cum il numeste Vasile Paraschiv: fapturi umane dezarticulate, murdare, ranite, traind in comun aproape in stare de nuditate, jelind sau, dimpotriva, practicind pasul de defilare in chip autist, fiind biciuite atunci cind erau dezorientate in chip animalic, alcatuind o <>. Inclusiv spectatorului inca nealienat nu ii ramine decit sa stea ghemuit, cu genunchii in brate si sa contemple frisonat acel spectacol al deznadejdii umane.