Ca o piatră în rîu nu se încadrează, de fapt, în specia literară a romanului. Este o carte inclasabilă, dacă o raportăm la canoanele de gen și specie: confesiune la persoana a treia, poem în proză (poezia aspră, zgrunțuroasă, dar cumva luminoasă a unui spirit singuratic, torturat de nemulțumiri și întrebări), analiza unor alegeri și traume din copilărie și adolescență, manual de supraviețuire, proză de atmosferă, jurnal camuflat etc. Scriitorul nu pare nici pe departe interesat de încadrare, cu atît mai puțin de respectarea unor reguli/norme structurale. Iar conținutul cărții sale poate fi comparat, de pildă, cu apa care colonizează neselectiv toate formele ieșite în calea ei.
