Am auzit mai de mult de muncitorul Vasile Paraschiv si de obsesia lui de a milita pe cai legale, in statul totalitarist comunist, pentru o organizatie sindicala autentica, care sa apere drepturile muncitorilor, sa nu fie o curea de transmisie pentru partid. M-a impresionat profund evolutia acestui personaj absolut fascinant: de la soldatul activ si constiincios al partidului la dusmanul de moarte al regimului comunist, regim care a incercat in mai multe rinduri sa-l extermine, dupa o buna traditie si practica in a-si devora adeptii. E pur si simplu fascinanta trezirea sa din anestezia initiala la care a fost supus si cautarea independenta a unui drum al demnitatii si afirmarii de sine, intr-un context social care nu-i oferea nici repere si nici alternative. Un autodidact, un idealist si un luptator cum rar intilnesti. Il compar tot timpul cu evolutia unor intelectuali informati si rasati, care nu prididesc acum sa-si acopere tacerile sau complicitatile de atunci, prin discursuri justificative.
