Dincolo de limbajul ludic, reinventat cu o ingeniozitate aparte, Veronica D. Niculescu reușește să gloseze despre viață și moarte, despre timp și alunecarea prin timp, despre prietenie, frici și pierdere. Despre însingurarea adusă, adesea, de maturitate. În polifonia acestui poem în proză recunoști idei, culori, mirosuri și texturi care, aglutinate pe măsură ce dai paginile, rămîn lipite parcă de tine, descoperind anume acea „lumină lăuntrică” în care te așezi cu blîndețe și cu bucurie. Și cu liniște. Mai ales cu liniște.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri