în revista Luceafărul de dimineață, nr. 5

Departe de a fi lipsită de interes, scrierea e vie și atractivă, nervoasă, provocatoare și frisonantă pe alocuri, căci, pe lîngă cîteva peisaje de ținut minte ale cetății medievale, pe lîngă cîteva repere ale cronologiei istorice ori ale mediului politic și social, romanul propune un portret complex al femeii și poetei Nora Iuga, care, de-a lungul experiențelor dezvăluite, poate afirma, cu siguranță și acoperire: „eu nu-s ca toată lumea”. Întîmplările și evenimentele narate sînt puține, pentru că elementul de predilecție al autoarei, precum apa pentru pești, e singurătatea care naște dedublarea și monologul interior, dar, bine alese, ele furnizează culori durabile, sugestive pentru fundalul portretului.