Ce m-a prins de la bun început este scriitura – remarcată şi de Doris Mironescu: „Cartea e scrisă splendid, atentă la frază şi chiar la literă, fără să fie pedantă, jurînd pe metafora violentă şi pe ritmul care fură cititorul” –, pe care „construcţia modulară” (Idem) a naraţiunii o potenţează, fiecare din cele patru părţi avînd alt tempo, alt ritm, alt suflu etc., dar formînd laolaltă un roman-cvartet (de coarde vocale & vene retezate) singular de mare virtuozitate.
