Am găsit în Bărbatul din spatele ceţii genul de scriitură care aminteşte de Joyce, Oameni din Dublin – fluxul conştiinţei, visul, ceaţa, observaţia de natură psihologică. Sau de Melville (Call me Ishmael) ori, mai curînd, de Proust, pentru că timpul este, pur şi simplu, de neaşezat cronologic cînd vine vorba despre un vis (şi despre memoria afectivă) – iar cartea asta se aşază în matricea unui vis. Sau poate de Takashi Hiraide, Pisica musafir, pentru că sînt destui pui de pisică în aceste povestiri care scot la iveală, ca la Haruki Murakami, alt iubitor de pisici, neaşteptate legături. E multă cultură adunată într-o singură carte, care nu e doar continuarea Maşinuţelor chinezeşti, e mai mult.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
