Istoria lui ar fi „un fel de roman de uzină în care chipurile și vocile individuale apar ca simple detalii în coregrafia generală configurată de mișcarea și vuietul angrenajelor“. Și o bună parte din carte se ocupă de „infrastructura“ cîmpului cultural postcomunist: ideologia, critica literară, instituțiile (edituri, reviste, cenacluri, premii, universități, teorii, mituri culturale, „puncte de rezistență“ ș.a.). Aceasta mi se pare partea cea mai sistematizată, cea mai utilă a cărții: Mihai Iovănel știe de toate, e foarte bine informat, documentarea din spatele acestor fișe sau studii de caz este impresionantă.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri