Steaua nr 2/2021

… surprinzător pentru discursul literar mai puțin familiar cu manifestarea sa, romanul transferă complezența din poziția ei de atitudine generatoare de repulsie (cel mai adesea) în scriitură, judec nd-o la ambele capete ale baricadei…

La fel de nuanțate sunt și complezența limbajului (care definește înlănțuirea logică a evenimentelor, chiar și a celor fără legătură), complezența ca „monedă de schimb” în relațiile interumane, complezența istoriei postdecembriste, dar și polemica dintre complezența înțeleasă ca formă de cunoaștere (prin vocea personajului Stoltz, „musafirul” de la azilul elvețian care se află în grija Maiei) ori ca formă de iubire (perspectiva protagonistei cu privire la reflecțiile lui Stoltz) și complezența ca iad, ca mimare a bunăvoinței și a realității, asumată de Maia. P nă la urmă, acest joc (deloc ludic) între acceptarea și refuzul ei cu agresivitate face parte din „pactul” pe care l-a „semnat” Simona Sora cu cititorii săi. Cititorii poveștii Maiei (at t din Hotel Universal, c t și din Complezență) vor fi nerăbdători să îi afle continuarea…