Prin Gîndacul, Ian McEwan punctează decisiv. Brexitul este un moment istoric care constituie nu doar pretextul, ci chiar miza textului. Nu factualismul interesează aici, ci mai degrabă mentalitățile, acumulările à la longue durée, chiar dacă nu sînt evidențiate explicit. (…) Relatarea lui McEwan, oricît de neașteptată în contextul în care deja există rețeta lui Kafka, este atentă la tot ce înseamnă democrație liberală și parlamentarism, cu vulnerabilități și avantaje deopotrivă. Și, pentru faptul că ne pune față în față cu un prezent degradat, satira e mai mult dureroasă decît kafkiană.
