În Femeia de marțipan, Radu Țuculescu mixează romanul polițist cu farsa și înscenarea, cu mișcările de bîlci ambulant, ca și cum lumea s-ar concentra numai pe miezul ei uman-multicolor, de funciară vitalitate. (…) Nu vă lăsați furați de simplitatea discursului. Altfel pierdeți din vedere că romanul este și o hartă turistică, cultural-culinară, și un elogiu adus orașului Basel, prin ale cărui artere se plimbă, aproape fluizi, cei doi îndrăgostiți cu întreaga suită de actori ai lumii.
