Surpriza este că, despre criza actuală, Vintilă Mihăilescu a scris deja, în ultima sa carte, În căutarea corpului regăsit. O ego‑analiză a spitalului. În cartea care marchează întreruperea lecției sale publice experimentale, Profesorul Mihăilescu a scris deja, cu anticipație, despre noi toți, acum, despre noua condiție umană pandemică, în sfîrșit planetară, universală. Iar asta mi se pare o performanță extraordinară, care are menirea de a-l ține nu numai viu în sens memorial, ci mereu cu un pas înaintea noastră. Ce viață mai izbutită decît aceea care ajunge să-și depășească, să-și devanseze epoca, lumea?
