Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată are un farmec straniu și abraziv. Este un roman al devenirii aflat la confluenţa dintre sublim, carnal, decadenţă și angoasă urbană colectivă. (…) Deși a fost scris acum șapte ani, reflectînd o societate de acum o sută de ani, romanul Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată este unul extrem de actual. Ai spune că demonstrează o perpetuă repetare a istoriei. Şi nu doar în pasajele în care găsești similitudini între acţiunile populaţiei și ale politicienilor în confruntarea cu pandemia. Istoria se repetă mai ales cînd vine vorba despre polarizarea brutală a populaţiei în vremuri de criză. Iar polarizarea vizează și reacţiile faţă de progresul tehnologiei, al formelor artistice inovatoare sau faţă de acei oameni consideraţi diferiţi.
