Cartea pe care v-o recomand e un roman autobiografic despre iubire filială, singurătate și relații de familie anormale. (…) Dar Linn Ullmann e romancieră și, chiar dacă scrie despre oameni reali, reușește să-i ficționalizeze cu mijloace literare care le insuflă viață, cu tot ce înseamnă bucurie, suferință, pasiuni, nevoie de independență, momente cruciale în ea. Cartea e alcătuită din fragmente de lungimi variabile, necronologice, montate ca un film în care alternează scene realiste cu secvențe evanescente, născătoare de emoții transmisibile.
