Dincolo de toate întîmplările care compun biografia unei personalităţi, în cartea rafinată a lui Dan Coman capitolele sînt organizate sinestezic, în funcţie de o anumită culoare a caietelor de repetiţie – galben, albastru, verde, portocaliu, roşu, negru. La rîndul ei, dominanta cromatică este asociată sunetelor, miresmelor şi senzaţiilor tactile, toate alcătuind o proză de factură proustiană, în sensul influenţei pe care un stimul o are asupra stării interioare a personajului. Aş spune că acest fel de a scrie, la intersecţia dintre poezie, psihologie şi arheologie culturală, îi creează cititorului, cu adevărat, acces la înţelegerea personajului Enescu.
