pe adevarul.ro

Să scrii o biografie senzaţională despre un filosof este un lucru destul de complicat. Vorbele lui Constantin Noica despre sine sînt valabile pentru (aproape) toţi filosofii: „biografia mea e bibliografa mea”, „viaţa mea e compusă din ideile mele”. Fie că au scris, fie că nu au scris – lăsînd doar rostirile lor memoriei umanităţii – filosofii deţin, în rîndul creatorilor, supremaţia în ceea ce priveşte disciplina retragerii, a auto-ocultării, a discreţiei, urmaţi fiind, în această ordine, de compozitori şi de pictori. Nietzsche însă este un caz deosebit – iar acest lucru este pus într-o lumină cît se poate de clară de Sue Prideaux în excepţionala ei biografie. Gînditorul prusaco-elveţian are o viaţă la fel de efervescentă, de agitată, de neliniştită, de căutătoare precum gîndirea lui. Nici nu se putea mai bine pentru un filosof al vieţii, pentru un filosof care proslăveşte viaţa – cu toate contradicţiile ei, pentru un filosof al cărui ultim cuvînt este un imn închinat „eternei reîntoarceri”.