în Suplimentul de cultură, nr. 704

(…) după ce citești Rugul te simți ca și cum ai lua un pumn în burtă, așa cum spunea Dragomán despre cartea lui Székely János, Ce este norocul, pentru că durerea povestită de el pare ruptă din tine. Nu ai cum să nu empatizezi cu trecutul personajelor sale și cu luptele lor, mai ales că dincolo de orizontul familial este vorba de un context sociopolitic care nu-ți este străin. Ce unește planul larg al cărții de cel intim, al psihologiei personajelor sale este dorința puternică de a lua totul de la capăt. E nevoie de un nou început, ceea ce se simte atît în focul acela eliberator în care sînt arse tablourile și cărțile dictatorilor, cît și în cel în care dispar lucruri care o leagă pe bătrînă de trecut și de soț.