Oricît de slăbit în lupta cu boala, Vintilă Mihăilescu a înfruntat-o scriind. Nu oricum. Cu autoironie, cu sarcasm și revoltă, cu umor negru și fertilă nostalgie. Ba chiar nerenunțînd la curiozitatea profesională, chiar și atunci cînd viața se desprinde ușor și sigur de atracția meseriei și se agață de cu totul alte respirații. În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului este testamentul artistic al antropologului.
