Cu Recrutorii, Mihai Buzea a încheiat, am impresia, un ciclu autobiografic, în care se joacă abil cu toate convențiile autoficțiunii. Oricît ar glumi el cu propriile posibilități, nu mai e un reporter. E un scriitor foarte bun, cu o frază care emană energie, cu un simț al umorului acut (ceea ce implică multe registre, de la ironie la autoderiziune și umor negru), cu o imaginație care ecranează tot ceea ce calitatea de martor îi pune la îndemînă. Mihai Buzea este un ficționar, iar ultima lui carte e, am senzația, una de tranzit către o altă experiență epică.
