pe alecart.ro

Devorarea cerului, de Paulo Giordano, e un roman al tinereții devoratoare, trăite la limită, cu inconștiență și pasiune, cu intensitatea febrilă și încrederea absolută în forța prieteniei, cu orbirea pe care o implică nevoia de a crede în ceva și plăcerea de a încălca reguli, de a depăși limite, de a trăi total, frenetic. De a crede că prietenia e nesfîrșită și că ea poate depăși orice stîngăcie, orice vinovăție, orice slăbiciune, orice trădare. Prietenia a trei băieți. Care se consideră frați. De nedespărțit. O prietenie în numele căreia se uită diferențele de temperament și traumele personale, micile invidii și orgolii, fibra interioară care îi definește și care va deveni tot mai sufocantă, mai osificată, de neînlăturat – pînă va sugruma tot ceea ce îi leagă și va aduce cu sine drama.