Cartea e o acumulare de consemnări despre literatură, scriitori și responsabilitatea lor, societate, mai ales societate occidentală foarte actuală, libertatea de gîndire, trimiteri foarte frecvente la cîțiva scriitori de căpătîi pentru Nimigean (Proust, Simone Weil, Paul Goma), etică și estetică, rolul social – „Misiunea intelectualului public (dar probabil cer prea mult de la această categorie ambiguă, cu un instinct de putere cel mai adesea impur – vocea: <<Întotdeauna!>>), în orice caz, a scriitorului (de obicei doar indirect public, în ciuda subspeciei sale sartriene), este să nu sară dintr-un talger al balanței ideologice în altul, să nu se comporte ca un propagandist sau ca un komisar, ci să identifice, oriunde s-ar afla, germenii gîndirii și practicii totalitare. Nimic mai mult. Și, cel puțin de la un grad de toxicitate totalitară, nimic mai puțin“. Despre exil, noua limbă de lemn, erodarea valorilor identitare și multe altele.
