pe blog.libris.ro

După dispariția tatălui său, viața lui Michel Renault continuă, ignorînd fatalitatea morții. Acesta primește chiar o moştenire și își ia o vacanţă în Thailanda, pe care o plăteşte din banii părintelui. Cinismul lui Michel Houellebecq în ceea ce privește ideea de fericire — putem fi fericiți și dacă negăm autoritatea paternă și dacă deconstruim conceptul de Eros — intervine în cadrul unei existențe supralicitate și epuizate de consumul tuturor resurselor individuale și globale. Există sens, dar nu mai există consens, deci nu mai avem dublarea dorinţei şi menținerea ei, ci avem o formă de expunere goală. Cu toate acestea, omul nu poate trăi, nu se poate defini şi împlini singur, de aceea el manifestă o nevoie firească de a fi cu celălalt şi o spaimă constantă de singurătate, lucru care se întîmplă şi în cazul lui Michel cu Valérie, un exemplu simbolic al cuplului necesar în chiar disfuncționalitatea sa, pe care scriitorul îl reia în mai multe din cărțile sale.