Cultura

Crunta ironie care il caricaturizeaza pe acest Don Quijote dezlinat care a trait in imaginatia unui misterios sinucigas este principalul instrument cu care prozatorul isi croieste materialul. Realitatea este aici produsul unui hibrid ce locuieste intr-o metropola condusa de o uniformitate ridicola si alienanta: birocratie pe alocuri kafkiana, consumism si intensa industrializare, reflectate in imaginea unui oras a carui identitate este pulverizata in zeci de farime, neputincioase si infertile, vazute prin ochii lui Ignatius fatalistul care cugeta pantagruelic la soarta umanitatii si la marginalitatea pe care o are si pe care o cultiva asiduu.