în revista Orizont, nr. 6

(…) cartea înseamnă mai mult decît o serie de amintiri spumoase – deși, chiar dacă se reducea la atît, tot ar fi fost o lectură pasionantă și plină de umor subtil. E și o reflecție asupra acelor vremuri, din perspectiva unuia care, lucrînd în presă (domeniu strict controlat!), a reușit să se simtă liber. (…) Sînt sigur că va fi o carte de succes, căci e de un haz enorm și e scrisă viu și inteligent. Sper ca îndemnul la reflecție al autorului să fie și el urmat. Trăim vremuri complicate, în care reapar – în societățile cele mai libere – impulsul de a interzice filme și cărți ori „indicațiile ideologice”. O experiență umană precum cea povestită de Ioan T. Morar e un bun și folositor „ghid” despre cum, într-un regim care oprimă orice formă de libertate, îți poți păstra libertăți mici, interioare, fără de care umanitatea și-ar pierde orice sens.