în revista Apostrof, nr. 6

Ceea ce este cu adevărat o marcă a scriiturii Alinei Nelega este caracterul scenic, la care se adaugă verva dialogurilor, scenografia adecvată a naraţiunii, niciodată exagerat asamblată, cu un dozaj optim al situaţiilor şi secvenţelor epice, în ciuda unor ocoluri, digresiuni sau paranteze care, totuşi, nu au rol dezarticulant, conservînd tensiunea, starea de alertă a cititorului pus în faţa unor întîmplări, peripeţii sau stări afective dintre cele mai deconcertante. (...) Examinînd traumele epocii comuniste, prin secţionări transversale într-un timp şi un spaţiu declinant, Alina Nelega angajează în spaţiul naraţiunii fluxul unei memorii impregnate de afectivitate, într-o scriitură alertă, expresivă, cu amprentă etică, prin care sînt revelate marile, tulburătoarele teme ale comunismului rom nesc, ale lumii în care am trăit înainte de 1989, cu conştiinţe umane torturate de contrastul dintre nevoia de libertate şi mutilările pe care regimul comunist le provoca indivizilor. (…) Romanul ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat trasează cu fidelitate imaginea unei epoci şi desenul unor conştiinţe ultragiate, reprezentînd cu acuitate revolte, pasivităţi, compromisuri şi traume, într-o cheie afectiv-nostalgică, livrescă şi lucidă.