Si in Baieti de gasca Dan Lungu insira o colectie de proze scurte in care banalul cotidian, fanteziile copilariei, limbajul argotic, inventivitatea unor adolescenti rebeli, faptul divers tragic sau amuzant sint principalii actanti. In ciuda unui sentiment de anxietate sociala, in fata saraciei, a degradarii umane, a coruptiei, pe care il imprima si celelalte volume de povestiri, lumea lui Dan Lungu nu este niciodata pe de-a-ntregul derizorie, lipsita de speranta si sordida. Personajele, desi multe ridicole sau vulgare, nu sint simple marionete care bintuie, fara identitate, prin tranzitie. Intotdeauna apare un detaliu umanizant, fie ca este un gest, o nuanta a limbajului sau o gaura in ciorap, care proiecteaza chiar si figurile secundare intr-o lumina tridimensionala. In plus, Dan Lungu nu este deloc un scriitor sumbru si pesimist, textele sint memorabile, dincolo de ceea ce istorisesc.