Ca într-un traseu inițiatic, abia aici, în Fără să ajungi vreodată în vîrf, îți dai seama că scriitorul simte muntele și însingurarea așa cum și-a dorit de la bun început. „Aici, în tainițele munților, în vuietul rîului, îmi ating pielea ca să văd dacă sînt real. Îmi rostesc numele cu voce tare și nu răspund.“ Abia aici are parte de acea comuniune pe care nu prea o înțelegea Pietro cînd analiza sălbăticia lui Bruno. Trecut deja prin disperarea unor situații aproape fără ieșire, dar și filtrat prin atîtea și atîtea imagini și peisaje care-ți taie respirația și care sînt aproape imposibil de povestit (deși de cele mai multe ori foarte vizuale, descrierile lui Cognetti sînt uneori greu de transpus în imagine), Cognetti este în acest jurnal la maturitatea scriiturii lui. Un scriitor clar atașat de natură, atent la transformările ei și care a înțeles că, oricît ai fugi de oameni, îi vei găsi și pe muntele cel mai înalt.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
