în Observator cultural, nr. 1012

Volumul cuprinde cinci povestiri elaborate în maniere diferite (narațiune comportamentalistă, distopie, monolog, povestire veristă, epistolar) care încearcă să evidențieze, fiecare, cîte o fațetă posibilă a uneia și aceleiași „voci“ ce cuprinde în ea virtualitatea tuturor narațiunilor și formulelor narative. Dacă în primele patru povestiri demersurile teoretizante sînt refulate cu strășnicie, în ultima dintre ele, În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă, teoreticianul iese iarăși la rampă și vorbește din nou despre text…

Așadar, orice povestire nu constituie decît una dintre actualizările posibile ale unei infinități de virtualități narative; ele sînt perfect egale între ele, diferențele sînt de ordin secundar, prin urmare nu se pot acredita sau discredita unele pe celelalte, par să excludă orice demers axiologic.