în Formula AS, nr. 1411

(…) Traseul personajelor lui de la euforie la disperare e și al scriitorului, care-și face un bilanț lucid, împins pînă la limita autopsiei. În plus, eseurile autobiografice sînt scrise de un povestitor care vede prin prisma propriei instabilități nervoase instabilitatea lumii ce a luat-o razna. sînt foarte multe de spus despre revelațiile acestei cărți în care apar și alți scriitori celebri, precum T.S. Eliot, Dos Passos, Edith Wharton, Thomas Wolfe ș.a. De un interes deosebit sînt relațiile lui Fitzgerald cu Hemingway, rival și prieten, căruia îi recunoaște superioritatea și noutatea și față de care oscilează între admirație și provocare. Dacă amîndoi sînt azi „clasici” ale căror cărți figurează și în secolul 21 pe listele de bestsellers nu e pentru legenda care i-a înconjurat ca oameni, ci pentru calitatea literară a operei lor.