pe citestema.ro

Despre violenţa domestică se discută adeseori în spaţiul public, cu trimitere în special la femeile agresate de bărbaţi (deşi există şi cazul invers). În Pakistan, aşa cum o arată cartea aceasta, violenţa domestică este dusă la un alt nivel: soţul îşi agresează soţia încă din prima zi de căsnicie, chiar şi cu sprijinul rudelor, din motive care mai de care mai absurde: că nu face curăţenie sau mîncare aşa cum ar vrea el/ei, că nu e în „stare” să nască măcar un băiat, că i-a zîmbit cuiva pe stradă etc. Naziran avea numai 13 ani cînd a fost căsătorită – împotriva voinţei ei, dar conform tradiţiei locale – cu un bărbat de peste 20 de ani. (…) Arsă cu acid, după o metodă folosită adeseori în Pakistan şi nu numai (la începutul cărţii este o enumerare de ţări între care, şocant, am găsit şi Bulgaria), Naziran va încerca să supravieţuiască şi să evadeze în sfîrşit din chingile unei familii adoptive criminale. (…)

Mărturia lui Naziran, scrisă cu ajutorul Céliei Mercier, se citeşte uşor, dar pică greu, ca un upercut la ficat. Este faţa hidoasă a unei lumi care nu merită să supravieţuiască.