pe blog.goethe.de

Declarativ, romanul încearcă să se rupă atît de cultura înaltă, cît și de postmodernism, în favoarea să zic pozitivismului și gîndirii critice anglo-saxone. În carte, vorbesc mult de deflaționism, un concept care vine de la un filozof analitic, Donald Davidson (din care n-am citit o iotă), pe care îl așază în descendența witgensteiniană din Tractatus (pe care am încercat să-l citesc dar n-am înțeles o iotă). Deflaționismul, așa cum mi l-a explicat personajul Mircea din carte, are în vedere refuzul oricărei presupoziții metafizice, în maniera lui Wittgenstein care zice că „tot ce se poate spune se poate spune clar, iar despre ce nu se poate vorbi să se tacă”.