pe alecart.ro

E un roman de și despre iubire, indiferent că ea îmbracă forma grijii pentru familie, a pasiunii, a datoriei, a imposibilității de a fi fără celălalt, dublul tău. Și cum acolo unde este iubire apare invariabil și moartea, e un roman despre sacrificiu, credință, moarte și morți interioare. Zguduitor pentru că nu dezvăluie de la început catastrofa, pentru că nu te lasă să anticipezi impactul confruntării cu limita: cea care se află în afara personajelor și cea a propriei interiorități. Teribil pentru că toate personajele au dreptate în interiorul modului lor de a fi, pentru că vocea, și gîndul, și inima lor au aceeași îndreptățire de a acționa ca a celorlalte. Și pentru că înfățișează, pulsînd de tandrețe și de cruzime, dilemele lumii în care trăim, fragilitatea ei, ușurința de a spulbera vise și vieți, atingînd subiecte sensibile: ce înseamnă a fi musulman astăzi, cum se naște fanatismul religios, cum umbra istoriei familiale te urmărește pretutindeni, cum legile scrise nu pot coexista întotdeauna cu cele nescrise, cum valorile unei părți a lumii nu pot fi suprapuse peste valorile alteia, cum diversitate înseamnă (prea adeseori) inegalitate, cum puterea anulează opțiunea personală, ce înseamnă a fi femeie, ce implică a fi bărbat, ce presupune a fi fiu, sau soră, sau frate, sau tată.