în Observator cultural, nr. 1010

Alina Nelega reuşeşte, cu romanul ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, cea mai puternică, mai veridică şi mai sensibilă reprezentare literară a ultimului deceniu ceauşist. Comparabilă, ca anvergură şi perspectivă asupra vieţii în totalitarism, cu alţi importanţi scriitori europeni, cum ar fi polonezul Andrej Stasiuk – din aceeaşi generaţie şi, de asemenea, cu interes pentru teatru –, Alina Nelega se alătură prozatorilor rom ni care au început, după 1989, scrierea cărţilor despre existenţa în dictatura comunistă: Gheorghe Crăciun, Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu ş.a. (…) Cartea este compusă din capitole de lungime medie, unele dintre ele cu un caracter vizual scenic şi cu o puternică tensiune dramatică, altele pulsînd o subiectivitate emoţionantă, expunere dureroasă a unei interiorităţi chinuite.

 (…) Romanul ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat este unul dintre cele mai importante romane contemporane, despică prejudecăţi şi traume colective, ne aşază în faţă, inconturnabil, oglinda trecutului şi propria conştiinţă.