în Cațavencii

Cînd citești însemnările lui F. Scott Fitzgerald de prin aproape neîntreruptele sale preumblări prin lume, împreună cu Zelda, din anii săi de glorie, nu prea înțelegi cînd mai avea timp să scrie. În schimb, ai o bănuială despre rostul carnetelor sale în care nota propoziții, uneori lungi fraze. Notele astea, scrise cu toată grija, le-a folosit Fitzgerald în romane și în povestirile lui. Probabil că își ducea subiectele în cap și, în momentele de inspirație, scotea carnetul și mai punea cîte ceva pe hîrtie. (…) Pentru scriitorii în devenire, această carte reconstituită din bucăți ar putea fi un prilej de gîndire despre ceea ce nu trebuie să facă dacă vor să aibă și o viață lungă, nu numai să scrie cu succes. Dar cîți adolescenți ai literelor puse pe hîrtie iau în serios Prăbușirea lui F.S.F., la gîndul unui pact atrăgător cu Diavolul succesului?