Romanul este extrem de dens, at t tematic, c t și stilistic. Nonliniar, multistratificat, nostalgic (prin tema copilăriei și reflectarea trecutului Rusiei), textul propune un permanent joc între suprafață și profunzime, între numit și nenumit, între realitate și imaginația care dă culoare realității. Complexitatea îi vine și din intertextualitatea ce presupune o bună cunoaștere din partea cititorului a literaturii ruseşti. (…) Ambițiile literare ale personajului și formele concrete – duale, paradoxale de cele mai multe ori - pe care le capătă aceste obsesii (dorința de a scrie o carte similară romanului Darul fiind expusă în mod repetat) devin fondul romanului, dar esența e în altă parte, Nabokov însuși avertiz ndu-și cititorii că adevărata eroină a cărții este literatura rusă.
Darul este o carte complexă, fără centru, deschisă, extrem de generoasă în semnificații, de savurat pe îndelete.
