Homeric este un roman diferit cu totul de cele anterioare. Deşi face trimiteri vagi spre aceeaşi epocă, de fapt povestea este atemporală, nu are datări precise ori personaje bazate indubitabil pe realitate. De altfel, nu cred în romanul istoric, detest acea naraţiune metodică ori romanţată, pe care o numim, de regulă, monografie.
Homeric respectă oarecum formula eposului de mistere, are tentă poliţistă, aduce un gen de fantastic, dar, în esenţă, rămîne, cel puţin în intenţia mea, o poveste despre fantasmele unor oameni bolnavi de iubire, chiar dacă pe unii dintre ei societatea îi ţine la distanţă.
