Romanul lui Alexandru Potcoavă mi se pare cu atît mai bun cu cît are curajul de a pune degetul pe o rană lăsată deschisă de idolatrii interbelicului rom nesc: nimic din „frumusețea acelor ani“, din farmecul discret al burgheziei care se trosnea cu flori la șosea, ci o privire lucidă, obiectivă, care pune documentarea înaintea acestei patine comerciale îndesat exploatate în ultimii ani. Interbelicul nu a fost frumos! Interbelicul a însemnat sărăcie cumplită pentru majoritatea populației Rom niei, a însemnat dictaturi, instabilitate politică și crimă. Asta o spune istoria, nu un autor sau altul.
Este, cred, cel mai documentat roman autohton pe care l-am citit în ultimele decenii: de la numele tuturor jucătorilor din echipele de fotbal ale Timișoarei la prețul unui ou în timpul războiului, nimic nu e lăsat la întîmplare sau în necunoscut. Și, pe deasupra, cred că dă naștere unui personaj care, dacă istoria literaturii e „dreaptă“, va rămîne.
