Sonia ridică mîna este cea mai bună carte de proză publicată pînă acum anul acesta. Am citit-o de două ori, iar a doua oară mi-a plăcut chiar mai mult. Sînt nenumărate pasaje și nuanțe pe care recitirea le pune și mai bine în valoare. Pentru mine, această carte rămîne un proces în desfășurare. Caracterul relativ dezlînat al însemnărilor de față nu face decît să consemneze eșecul de a a-mi fi rezolvat fascinația față de noul roman al Laviniei Braniște.
