în Suplimentul de cultură, nr. 661

Scumpe domnule Murakami, v-am purtat nuvelele cu mine în călătoriile din toamna aceasta, v-am citit la Paris și la Nisa și la Cannes și în trenurile care străbat satele ireale de pe Coasta de Azur.

Am găsit în cartea aceasta cîteva texte –Monstrul verde, Piticul care dansează, Arderea hambarelor, Somnul– pînă la care nu știu ce scriitor al timpului nostru ar mai putea ajunge.

M-am încîntat din nou de dragostea pe care i-o purtați lui Fitz­gerald, am găsit zeci de pagini care păreau pur și simplu o încîntătoare continuare la Marele Gatsby. Nu e nimic din ce dă putere literaturii – să mîngîie și să vindece, să uluiască și să încînte – care să vă fie străin.