în Dilema Veche, nr. 829

Uneori cineva își asumă, totuși, riscul de a scrie o carte bună. Una cu care intri în dialog, cu care te contrazici, cu care te împrietenești repede. Care nu te mai lasă în pace, o carte-vehicul care te duce tiptil, uneori pe nebăgate de seamă, în lumea ei, în lumea logicii și a filozofiei. Mircea Dumitru asta își propune și asta realizează. (…) Cartea nu este un manual (nu are organizarea severă a unei programe) și nu este un tratat (nu aspiră să acopere un domeniu academic). Iau în serios titlul propus de autor: Lumi ale gîndirii. Chiar așa. Cred că merită să urmăm invitația autorului cu speranța că, sub călăuzirea lui, vom fi nu doar turiști, ci poate chiar exploratori ai lumii celor Zece eseuri logico-metafizice. Și dacă nu și nu, atunci măcar ne-am ales cu o plimbare frumoasă.