în Argeşul, Piteşti

Scot din bibliotecă o carte cumpărată mai demult: „Narcotice în cultura rom nă” (Polirom, 2014) a lui Andrei Oişteanu. O carte curajoasă, menită să modifice configuraţia cîtorva capitole din istoria literaturii rom ne. Mai precis, autorul studiază modul în care scriitori rom ni s-au raportat la diferite narcotice şi halucinogene, imaginînd personaje care-şi administrează substanţe stupefiante ori recurgînd direct la substanţe psihedelice ca să-şi stimuleze imaginaţia şi creativitatea. Între alţii, e vorba de Dimitrie Cantemir, Al. Odobescu, Mateiu Caragiale, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Barbu ş.a. La capitolul 8 din carte, intitulat „Ciubuce, narghilele, tabachere şi chisele”, citesc că toate acestea sînt obiecte provocatoare de „dulce extază” (Nicolae Filimon), de „reverie delicioasă” (Lazăr Şăineanu). Ciubucele boierilor erau păstrate, curăţate, umplute şi aprinse cu grijă de ciubuccii care erau generos răsplătiţi. De aici şi sensul figurat al termenului „ciubuc”, de „cîştig suplimentar, bacşiş”.