în Observator cultural, nr. 973

Dar acum, în Nunta, ca și în textele din Vara, care la noi au circulat împreună sub genericul Exilul și Împărăția, Albert Camus depune mărturie despre această lume, prin aceste texte care definesc nu doar bucuria de a trăi, ci și un caracter. Nu e puțin lucru. „Soarele negru” al Mediteranei este un elogiu adus vieții și refuzul morții. Bună această reeditare a lui Camus în spațiul rom nesc. Avem nevoie de Camus și de multiplele lui mesaje. Așa cum avem nevoie de exemplul oferit și de sugestiile Papei Francisc de a fi mai buni și mai generoși. De citit nu doar Nunta, ci tot ce a scris Camus. Pentru a utiliza propria noastră minte și a simți lumea din preajmă nu doar prin prisma celor oferite de televiziuni și de comentatorii lor. „A trăi este oarecum contrariul lui a exprima”, ni se spune în propoziția ce deschide „Deșertul”, text dedicat lui Jean Grenier, mentorul și prietenul lui Albert Camus.