în Dilema Veche, nr. 802

Cu adevărat, puterea este un drog! Şi nu unul oarecare, ci cel mai puternic şi mai eficient. Ce fel de opium, de haşiş ori de heroină, cocaină şi toate celelalte, luate, prizate, injectate, traficate de-a lungul timpului, se pot compara cu ea? Unii le-au lăudat şi consumat pe celelalte, alţii le-au urît, alții, precum Andrei Oişteanu, le-au studiat ştiinţific (vol. Narcotice în cultura rom nă). Dar în comparaţie cu drogul puterii, valoarea lor e îndoielnică, efectele minore şi relative: sigur, unele exaltă un timp dispoziţia, oferă inspiraţie unor poeţi şi pictori, calmează unele suferinţe, dar efectele rămîn limitate şi negative. Nu tot la fel şi puterea: cînd cineva o ia în proporţii adecvate, el înfloreşte fără încetare şi se transformă înspre bine.