La Ioana Scoruș, fascinanta imagine (caleidoscopică – dar acesta este deja un truism…) a ideii feminine este realizată, preponderent, prin relaționare. A prinde – sau a surprinde – această temă, articulațiile și declinările ei, în proza dnei Scoruș e totuna cu a face o hermeneutică a relației. Scriitoarea este, dincolo de literatură, psihoterapeut – între altele, face psihoterapie de cuplu. Ei bine, poate că acest detaliu profesional este marginal în raport cu proza pe care dna Scoruș o scrie. Dar e un fapt că personajele sale – accentuez asupra celor feminine, pentru că acesta este decupajul de comentariu pe care l-am asumat – sînt definite/construite/potențate „în relație”.
