Imaginaţi-vă că numai în Galaţi, de la un moment dat, nu mai moare nimeni! Nici nu se mai naşte nimeni! Dar nu suntem binecuvîntaţi şi cu tinereţea fără bătrîneţe! Ar fi doar un fel de ziua cîrtiţei, adică bat apropo la un celebru film american în care o zi se tot repetă la infinit! Nu s-ar repeta chiar la infinit! Doar că am îmbătrîni din ce în ce mai mult, şi mai mult, ne-am micşora după vreo 150 de ani, apoi după alţi 150 am fi poate şi mai mici, deoarece minunea nu este all inclusive, este doar aşa, un pic de minune, care să ne facă să ne gîndim: Şi dacă nu am mai muri, ce s-ar întîmpla? Ar fi un paradis infernal, un infern paradiziac, un purgatoriu? Iată cîteva provocări pe care cel mai nou roman al aproape misteriosului Alexandru Ecovoiu* (poate chiar el este cel care a primit darul!) le aruncă, nu neapărat inedit, pe piaţa ideilor literare, pentru cei curioşi.
